Top 5 mituri despre Papa
Data de 05 Noiembrie este în general cunoscută în Anglia ca ziua în care Guy Fawkes a încercat să arunce în aer Parlamentul britanic. Încă se mai întâlnesc simboluri anti-catolice şi anti-papalitate expuse în această zi, şi asta pentru că Guy Fawkes a fost catolic. În unele oraşe în Anglia oameni chiar ard o efigie a Papei pe data de 5.
5. Papa este “Marea Bestie”
Mitul: Papa este bestia despre care se vorbeşte în Apocalipsa 13. Versetul 1 spune că el poartă coroane şi “nume blasfemiatoare” scrise pe capul lui. Versetul 18 spune că valoarea numerică a numelui sau este 666. Titlul oficial al Papei în limbă latină este „Vicarius Filii Dei” (Secund al Fiului lui Dumnezeu). Dacă se calculează valoarea numerică a acestui titlu folosind cifre romane, se ajunge la 666. Coroana Papei poartă acest blazon, încrustat cu diamante şi alte pietre preţioase.
Coroana Papală
Acuzaţia că Papa este fiara din Apocalipsa 13, pentru că numărul lui este 666, este foarte populară în rândul Adventiştilor de Ziua a Şaptea, precum şi în unele cercuri protestante. În cazul titlului „VICARIVS FILII DIE”, suma valorii literelor (ca cifre romane) este într-adevăr 666. Despărţit în numere se obţine:
5 (v) +1 (i) +100 (c)+ 1 (i)+ 5 (V)+ 1 (i) +50 (L)+ 1 (i)+ 1 (i)+ 500 (d) +1 (i) = 666.
Dar există şi neconcordanţe în aceasta teorie. În primul rând, „Vicarius Filii Dei”, sau “Vicar al Fiului lui Dumnezeu” nu este, şi nici nu a fost vreodată, titlul vreunui Episcop al Romei. În al doilea rând, nimeni, incluzând aici mulţi catolici de rând, nimeni nu ştie că acest “titlu” papal este o invenţie. Pentru cei neinstruiţi, acest titlu sună destul de asemănător cu titlul real al papei, „Vicarius Christi” (Vicarul lui Hristos), astfel încât nu pare suspicios. Din nefericire pentru cei care se lasă prinşi în această piesă de ficţiune, titlul real, „Vicarius Christi”, este echivalentul banalului număr 214, foarte departe de infernalul 666.
Papa Pius XII
Iar special pentru Adventiştii de Ziua a Şaptea care refuză cu încăpăţânare să creadă că acest titlu nu este cel oficial al Papei (şi nici nu a fost vreodată), folosind acelaşi exerciţiu de matematică utilizat mai sus, numele femeii care a înfiinţat Biserica Adventista de Ziua a Şaptea, Ellen Gould White, are ca valoare numerică tot 666. (L + L + V + L + D + V + V + I = 666).
4. Papalitatea este o invenţie Medievală
Papa Linus
Mitul: Papalitatea este o invenţie romană medievală. Biserica timpurie nu recunoştea existenţa unui „Pontif Suprem”. Ceilalţi episcopi nu considerau că episcopul Romei (Papa), avea vreo autoritate specială care să-i permită să conducă, aşa cum o fac pontifii contemporani.
Cea mai veche menţiune pe care o avem despre un episcop al Romei care şi-a exercitat autoritatea într-o altă dioceză provine din Epistola Papei Sf. Clement către Corinteni. Această a fost scrisă de Clement, episcopul Romei, în jurul anului 80 AD. În această scriere, Clement răspunde la cererea corinteni lor pentru intervenţia sa. În scrisoare, el le spune: “Dar dacă va există orice neascultare a cuvintelor rostite de El [Hristos] prin noi, să se ştie că se vor înconjura de păcat şi de pericole mari” a aceste cuvinte arătând în mod clar convingerea sa că deţine o autoritate specială care îi permite să ceară ascultare.
Papa Clement I
Papa Victor I (care a domnit între 189 şi 199) a încercat să soluţioneze o dispută între episcopul de Est şi cel de Vest , referitoare la data la care ar trebui sărbătorit Paştele fapt cunoscut sub numele de controversa Quartodeciman. Toţi ceilalţi Episcopi au recunoscut autoritatea sa unică, atunci când au urmat directiva ce spunea se fie convocate sinoade locale şi regionale pentru a delibera cu privire la respectivă problemă. Majoritatea episcopilor au decis să adopte propunerea lui ca întreaga Biserică să sărbătorească Paştele în prima duminică după Paştele evreiesc. Cei care nu au fost de acord cu propunerea lui au fost ameninţaţi cu excomunicarea. Faptul că nici măcar un episcop din lume nu a contestat autoritatea pentru a efectuă o astfel de excomunicare este o dovadă că Biserică timpurie a recunoscut autoritatea unică a Episcopului Romei.
Papa Victor I
În Secolul I d.Hr. Sf. Irineu scria despre Biserica din Roma: “Deoarece cu această Biserică, datorită originii sale superioare, toate celelalte biserici trebuie să convină; mai bine spus, toţi credincioşii din lumea întreagă, pentru că în Ea a fost întotdeauna păstrată tradiţia apostolică, pentru binele credincioşilor de pretutindeni “.
3. Papa nu poate face greşeli
Primul consiliu al Vaticanului
Mitul: Potrivit dogmei infailibilităţii papale, Papa nu poate face nicio greşeală, nimic mai neadevărat! Papii credeau odată că Pământul este centrul Universului, lucru despre care ştim astăzi că este greşit.
Acest mit a apărut dintr-o înţelegere eronată a dogmei infailibilităţii papale. Definiţia corectă a infailibilităţii papale este următoarea:
I. Papa trebuie să dea decrete referitoare la credinţa sau morală
II. Declaraţia sa trebuie să fie aplicabilă pentru întreagă Biserică
III. Papa trebuie să vorbească cu deplină autoritate a papalităţii, şi nu în nume personal.
Papa Pius IX (1846 – 1878)
Acest lucru înseamnă că, atunci când Papa vorbeşte despre subiecte legate de ştiinţă, el poate face greşeli (aşa cum s-a întâmplat în trecut cu probleme precum heliocentricitatea). În schimb, atunci când Papa vorbeşte despre o chestiune legată de religie, iar celelalte două condiţii de mai sus sunt de asemenea îndeplinite, Catolicii consideră că decretul este egal cu Cuvântul lui Dumnezeu. Decretul nu poate contrazice nicio declaraţie anterioară şi trebuie sa fie crezut de către toţi Catolicii. Catolicii cred că dacă o persoană neagă oricare dintre decretele solemne, atunci persoana respectivă comite un păcat mortal, un păcat ce poate determina ajungerea în iad. Un exemplu de decret infailibil venit de la Consiliul de la Trent (aflat sub Papa Pius al V-lea) este următorul:
Dacă cineva neagă că în sacramentul celei mai Sfinte Euharistii sunt cuprinse cu adevărat, în mod real şi substanţial trupul şi sângele alături de sufletul şi divinitatea Domnului nostru Isus Hristos, aşadar a întregului Hristos, şi susţine că El există în Sfântă Euharistie doar că un semn, figură sau forţă, acela să fie anatema.
Ultima parte a decreului “acela să fie anatema” este o frază standard care apare, de regulă, la sfârşitul declaraţiilor infailibile şi înseamnă “acela să fie blestemat”. Catolicii consideră că Papă poate greşi în materie de probleme non-religioase, şi că, de fapt, el chiar a şi făcut acest lucru în repetate rânduri de-a lungul istoriei.
2. Papa Ioana
Mitul: În Evul Mediu a existat o “Papa Ioana”, o femeie care şi-a ascuns adevăratul gen pentru a avansa în rândurile Bisericii, devenind astfel cardinal şi fiind aleasă, în final, Papă. Nimeni nu i-a cunoscut adevărata identitate până când, în timpul unei procesiuni papale pe străzile Romei, a intrat în travaliu şi a dat naştere unui copil. Atât ea cât şi copilul au fost ucişi pe loc de către mulţime, înfuriată de înşelăciunea comisă.
Faptele istorice, însă, ne demonstrează contrariul. Dovezile cele mai importante ale faptului că această poveste este doar o fabulaţie sunt următoarele:
- În primul rând, prima perioadă în care s-a depistat această legendă este mijlocul secolului al 13-lea, dar această nu a început să se răspândească cu adevărat decât la sfârşitul secolului 14.
- Nu există dovezi de niciun fel care să dateze din secolul al IX-lea (perioadă în care se presupune că ar fi trăit Papa Ioana), nici nu vom vedea nici în al 10-lea, prin secolele 12.
- Nici una dintre analele sau actele papilor scrise între secolele IX şi XIII (şi nici în secolele care au urmat) nu o menţionează.
Este important de menţionat că, chiar dacă ar fi existat un papă de sex feminin, această ar însemna doar că alegerile ar fi fost nevalabile, nimic mai mult. De-a lungul secolelor au existat mulţi alţi candidaţi invalid aleşi în funcţia papală, iar faptul că o femeie a ajuns pe lista lor nu însemna nimic mai mult decât o persoană în plus pe acea lista. Acea femeie nu ar fi ajuns niciodată papă – niciun individ ales în mod invalid nu ar fi putut fi papă.
Este, de asemenea, bine de ştiut faptul că pentru a fi în mod valabil ales că Papa, trebuie să fi împlinit vârsta conştiinţei de sine (în general, considerată a fi la 7 ani), trebuie să fii de sex masculin, şi trebuie să fii botezat.
1. Sedes Stercoraria
Mitul: Toţi Papii, atunci când sunt aleşi trebuie să se aşeze pe Stercoraria Sedes (un scaun cu o gaură în centru) fără să poarte lenjerie intimă, pentru a li se putea atinge organele genitale şi a dovedi astfel că sunt bărbaţi. Această măsură ar fi apărut după domnia Papei Ioana pentru că oamenii să se poată asigura că nu se va repeta aceeaşi greşeală.
În articolul de mai sus v-am vorbit despre mitul Papei Ioana, acela putând fi considerat primul pas în demontarea mitului Stercoraria Sedes: dacă Papă Ioana nu a existat, nici necesitatea de a verifica sexul papei ales nu a existat.
Tronurile cu găuri în ele există, într-adevăr, în Lateran şi au fost utilizate pentru ridicarea Papei Pascal al II-lea în anul 1099. De altfel, două astfel de tronuri încă există, unul în Muzeele Vaticanului şi altul în Muzeul Louvre. Gaura în scaun există într-adevăr, însă motivul pentru care a fost făcută acea gaură este intens discutat. Ceea ce ne interesează pe noi este că, întrucât atât scaunele respective cât şi găurile lor au precedat povestea Papei Ioana, şi chiar catolicismul, este clar că nu au avut nimic de-a face cu necesitatea de a verifica sexul unui papă. S-a speculat faptul că aceste scaune au fost iniţial bideuri Romane sau unelte imperiale folosite în timpul naşterii, scaune care datorită vechimii şi provenienţei lor imperiale, au fost folosite de papi în ceremonii cu scopul de a evidenţia propriile lor pretenţii de imperialitate.
Umanistul Jacopo d’Angelo de Scarparia, care a vizitat Roma în 1406, cu ocazia investirii în funcţie a lui Grigore al XII-lea, ceremonie în care papă se aşeza foarte puţin pe două “scaune găurite” în Lateran, a declarat: “cei din popor spun o fabulă absurdă, cum că papă este atins pentru a verifica că este într-adevăr bărbat”.
Postari asemanatoare :
Cercetașul sociabil !
